„La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul.” (Geneza 1:1)

CE SPUNE BIBLIA

Dumnezeu a creat universul, inclusiv pământul, într-un moment nespecificat din trecutul îndepărtat, sau „la început”, cum se spune în Geneza 1:1. Ştiinţa modernă confirmă că universul a avut un început. Potrivit unor calcule ştiinţifice de dată recentă, acesta ar avea aproape 14 miliarde de ani.

Biblia vorbeşte şi despre cele şase „zile” de creare. Totuşi, ea nu spune că acestea au fost de 24 de ore fiecare (Geneza 1:31). De fapt, Biblia foloseşte cuvântul „zi” cu privire la diferite perioade de timp. De exemplu, numeşte întreaga perioadă de creare „ziua în care Iehova Dumnezeu a făcut pământul şi cerul” (Geneza 2:4). După toate probabilităţile, „zilele” de creare au durat mii de ani (Psalmul 90:4).

DE CE ARE IMPORTANŢĂ

Ideile false pe care le susţin creaţioniştii v-ar putea determina să respingeţi întreaga Biblie. În schimb, dacă relatarea despre creaţie pe care o conţine Biblia este realmente credibilă, aţi putea trage foloase din întregul ei tezaur de ‘înţelepciune practică’ (Proverbele 3:21).

„Dumnezeu a mai zis: «Să dea pământul suflete vii după specia lor».” (Geneza 1:24)

CE SPUNE BIBLIA

Dumnezeu nu a creat doar forme simple de viaţă din care să evolueze apoi organisme mai complexe. Dimpotrivă, a creat „specii” fundamentale de plante şi animale complexe, care apoi s-au reprodus „după specia lor” (Geneza 1:11, 21, 24). Acest proces, care continuă şi azi, a dus la popularea pământului cu aceleaşi „specii” pe care le-a creat Dumnezeu iniţial (Psalmul 89:11).

Biblia nu precizează cât de mari aveau să fie variaţiile din cadrul unei specii, precum variaţiile ce apar în urma împerecherii unor animale aparţinând aceleiaşi specii sau în urma adaptării lor la mediu. Deşi unii consideră astfel de adaptări o formă de evoluţie, ele nu au dus la apariţia de noi specii. Cercetările moderne susţin ideea potrivit căreia principalele categorii de plante şi animale au suferit foarte puţine schimbări de-a lungul unor intervale mari de timp.

DE CE ARE IMPORTANŢĂ

Exactitatea ştiinţifică cu care Biblia vorbeşte despre „speciile” fundamentale atestă credibilitatea ei şi în alte aspecte, precum relatările istorice şi profeţiile pe care le conţine.

„Am întins cu mâinile mele cerurile.” (Isaia 45:12)

CE SPUNE BIBLIA

Dumnezeu este Sursa puterii, sau a energiei, infinite (Iov 37:23). Acest lucru este de mare importanţă, deoarece oamenii de ştiinţă au descoperit că energia poate fi transformată în materie. Biblia spune că Dumnezeu însuşi este Sursa ‘marii energii dinamice’ cu ajutorul căreia a fost adus în existenţă universul (Isaia 40:26). Dumnezeu a promis că avea să-şi folosească puterea pentru a-şi susţine creaţia, aşa cum reiese din ceea ce afirmă Biblia cu privire la soare, lună şi stele: „[Dumnezeu] le face să dăinuie pentru totdeauna şi veşnic” (Psalmul 148:3-6).

DE CE ARE IMPORTANŢĂ

Astronomul Allan Sandage a spus cândva: „La cele mai profunde întrebări, ştiinţa nu are răspunsuri. În clipa în care te întrebi de ce, în loc de nimic, există totuşi ceva, ai depăşit graniţele ştiinţei”. Biblia nu doar că explică procesul creaţiei într-o manieră ce se armonizează cu ştiinţa, dar şi răspunde la întrebări la care ştiinţa nu poate răspunde, cum ar fi: Care este scopul lui Dumnezeu cu privire la om şi la pământ? *