„Ne-am confruntat cu o perioadă mai dificilă, iar soţia mea a vorbit cu părinţii ei despre problema noastră. Apoi tatăl ei m-a sunat ca să-mi dea sfaturi. Nu mi-a căzut tocmai bine!” (Ciprian *)

„Soacra mea îmi spune deseori: «Ce dor îmi e de băiatul meu!». Vorbeşte foarte mult despre cât de apropiaţi erau, încât mă face să mă simt vinovată că m-am căsătorit cu el şi că am îndurerat-o atât de mult!” (Natalia)

Ce puteţi face pentru ca o problemă cu socrii să nu devină o problemă conjugală?

Prin căsătorie, se formează o nouă familie. Biblia spune că un bărbat care se căsătoreşte „va lăsa . . . pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa”, principiu care i se aplică şi soţiei. Când cei doi se căsătoresc, Biblia spune că ei devin „o singură carne”, cu alte cuvinte o nouă familie (Matei 19:5).

Căsnicia voastră este mai importantă decât relaţiile cu părinţii. „În cadrul căsniciei, una dintre principalele îndatoriri ale partenerilor este aceea de a învăţa să gândească la plural”, scrie consilierul matrimonial John Gottman. „Crearea sau reînnoirea sentimentului de solidaritate cu partenerul conjugal ar putea pretinde îndepărtarea sau separarea, într-o oarecare măsură, de familia în care aţi crescut.” *

Unor părinţi le-ar putea fi greu să se adapteze la noua situaţie. Un soţ tânăr povesteşte: „Înainte să ne căsătorim, soţia mea a acordat mereu prioritate dorinţelor părinţilor ei. După ce ne-am căsătorit însă, mama ei a văzut că altcineva trecuse pe primul loc. Nu i-a fost uşor să accepte asta”.

Şi unor persoane proaspăt căsătorite le-ar putea fi greu să se adapteze. „Socrii nu ţi-i alegi aşa cum îţi alegi prietenii”, spune Ciprian, amintit mai devreme. „E aşa cum a zis odată cineva: «Ai doi prieteni noi, fie că-ţi place, fie că nu». Chiar dacă te scot din sărite, acum ei fac parte din familie!”

Dacă tu şi partenerul tău aveţi neînţelegeri din cauza unei situaţii legate de socri, străduiţi-vă să rezolvaţi lucrurile cooperând. Urmaţi sfatul Bibliei ‘de a căuta pacea şi de a o urmări’ (Psalmul 34:14).

În acest sens, analizaţi situaţiile ipotetice de mai jos. Fiecare situaţie este prezentată fie din perspectiva soţiei, fie din perspectiva soţului. Totuşi, ambii parteneri se pot confrunta cu astfel de probleme, iar principiile analizate vă pot ajuta să faceţi faţă multor dificultăţi care apar în relaţiile cu socrii.

Soţia îţi spune că şi-ar dori să fii mai apropiat de mama ei. Însă ţie îţi este greu să te înţelegi cu soacra ta.

Sfat: Discută problema cu soţia ta şi fii dispus să faci concesii. Ideea de bază nu este ceea ce simţi faţă de soacra ta, ci ceea ce simţi faţă de soţia ta, pe care ai jurat să o iubeşti. În timpul discuţiei, căutaţi împreună una sau două modalităţi practice prin care ţi-ai putea îmbunătăţi relaţia cu soacra, iar apoi aplică-le. Pe măsură ce soţia observă eforturile tale, respectul ei faţă de tine va creşte cu siguranţă. (Principiu biblic: 1 Corinteni 10:24)

Soţul îţi spune că vrei să le faci pe plac mai mult părinţilor tăi decât lui.

Sfat: Discută problema cu soţul tău şi încearcă să-i înţelegi punctul de vedere. Desigur, el nu ar trebui să se simtă ameninţat pentru că tu le acorzi părinţilor onoarea care li se cuvine (Proverbele 23:22). Totuşi, ar putea fi nevoie să-l asiguri, prin cuvinte şi acţiuni, că el e mai important pentru tine decât părinţii. Dacă are această siguranţă, el nu va mai simţi probabil că se află în competiţie cu părinţii tăi pentru atenţia ta. (Principiu biblic: Efeseni 5:33)

Soţia le cere sfaturi părinţilor ei în loc să ţi le ceară ţie.

Sfat: Vorbeşte cu soţia ta şi stabiliţi împreună nişte limite în privinţa aceasta. Străduieşte-te să fii rezonabil. Este întotdeauna greşit să vorbească cu părinţii despre ceva ce o îngrijorează? Când ar fi potrivit să facă asta? Dacă împreună cădeţi de acord asupra unor limite rezonabile, chestiunea în discuţie nu va constitui o problemă. (Principiu biblic: Filipeni 4:5)