An de an, începând cu luna iulie, pe coasta sudică a statului brazilian Santa Catarina sosesc balene sudice (Eubalaena australis). Părăsind apele subantarctice, femelele din această specie străbat mii de kilometri pentru a veni aici să-şi aducă puii pe lume şi să îi alăpteze în apele de mică adâncime. Timp de câteva luni, localnicii şi turiştii din zonă au parte de spectacole uluitoare, vedetele fiind balenele şi puii lor. Fie de pe plajele cu nisip, fie de pe ţărmul stâncos, balenele pot fi văzute odihnindu-se sau zbenguindu-se în apă. *

Femela poate atinge o lungime de 16 m, cam cât un autobuz cu burduf, şi poate cântări până la 80 t! Corpul ei masiv este, în general, negru, având uneori pete albe pe burtă. Capul este enorm, măsurând cam un sfert din toată lungimea corpului. Gura e lungă şi arcuită. Nu are înotătoare dorsală, ca alte specii de balene. În schimb, are coada lată, cu o crestătură adâncă în formă de V. Pentru a înota, îşi unduieşte coada în sus şi în jos, nu în stânga şi în dreapta, cum fac de obicei peştii. Îşi schimbă direcţia folosindu-se de înotătoarele laterale, „manevră” asemănătoare modului în care este direcţionat un avion.

Paradoxal, în ciuda dimensiunilor lor uriaşe, aceste balene au o flexibilitate ieşită din comun, realizând tot felul de acrobaţii: înoată ţinându-şi coada afară din apă mult timp; lovesc cu putere apa cu coada, stropind totul în jur; ţâşnesc afară din apă cu tot corpul, aruncându-se apoi pe spate şi împroşcând apă în stânga şi-n dreapta, spectacol ce poate fi văzut de departe.

Această specie de balene prezintă pe tot capul mai multe calozităţi albicioase sau gălbui. Ele sunt, de fapt, porţiuni de piele îngroşată acoperite cu colonii de crustacee mici, cunoscute ca păduchi de balenă. „Aşa cum amprentele noastre digitale sunt unice, tot aşa şi calozităţile au modele unice, care ne ajută să identificăm fiecare exemplar”, explică Karina Groch, coordonatoarea unui proiect brazilian ce vizează această specie de balene. „Fotografiem calozităţile exemplarelor ce vin în apropiere de ţărm, după care arhivăm aceste fotografii.”

Biologii afirmă că este greu de stabilit vârsta balenelor sudice la moarte, întrucât această specie nu are dinţi. Se estimează că speranţa medie de viaţă a unei astfel de balene este de cel puţin 65 de ani. *

Balenele sudice se hrănesc cu crustacee mici. Pe fiecare parte a maxilarului superior, ele au nişte structuri cu rol de filtrare, alcătuite din sute de fanoane cu marginea franjurată, asemenea unei perii. În timp ce înoată cu gura larg deschisă, apa este filtrată de fanoane, micuţa pradă rămânând prinsă în marginile franjurate ale fanoanelor. Cu această metodă, balenele pot consuma până la două tone de crustacee pe zi.

Balenele sudice îşi petrec lunile de vară (ianuarie-februarie) în apele bogate în hrană din regiunile antarctice, acumulând grăsime. Stratul gros de grăsime are un dublu rol: asigură o izolaţie excelentă când mamiferul se află în ape reci şi serveşte ca rezervă de hrană în perioada de migraţie.

Din secolul al XVIII-lea încoace, vânătorii de balene au vânat aceste cetacee din emisfera sudică în mod excesiv. Ele au fost considerate balenele „potrivite” pentru a fi vânate. De ce? Întrucât înoată încet, ele erau o pradă uşoară, chiar şi pentru vânătorii în bărci de lemn, echipaţi doar cu un harpon. În plus, spre deosebire de celelalte cetacee, când sunt ucise, aceste balene plutesc din cauza stratului gros de grăsime. Prin urmare, vânătorii le puteau duce fără probleme la ţărm.

Mai mult, grăsimea şi fanoanele reprezentau bunuri de valoare la acea vreme. Grăsimea era folosită la iluminatul stradal, dar şi ca lubrifiant. Din fanoane se confecţionau diverse obiecte, precum corsete, bice pentru vizitii şi spiţe pentru umbrele. De fapt, cu fanoanele obţinute de la o singură balenă puteau fi acoperite cheltuielile unei expediţii întregi!

La începutul secolului al XX-lea, vânatul excesiv a decimat populaţia de balene sudice şi, în cele din urmă, vânarea lor nu a mai fost rentabilă. În Brazilia, ultimul port de baleniere a fost închis în 1973. Deşi s-a înregistrat o uşoară creştere în rândul anumitor specii de balene, altele rămân pe cale de dispariţie.

Balena sudică reprezintă un exemplu remarcabil al complexităţii şi diversităţii vieţii de pe pământ, stând mărturie uluitoarei înţelepciuni şi puteri a celui care a creat-o, Marele Proiectant, Iehova Dumnezeu (Psalmul 148:7).