Am crescut în Puerto Limón, un oraș-port din Costa Rica aflat pe coasta estică. Eram opt copii la părinți, eu fiind al șaptelea. Tatăl meu a murit când aveam opt ani. Mama a trebuit să ne crească singură.

Dintotdeauna mi-a plăcut baseballul. În ultimii ani ai adolescenței m-am înscris într-o echipă din liga de amatori. Când aveam în jur de 20 de ani, un căutător de talente mi-a propus să joc în liga profesionistă pentru o echipă din Nicaragua. Însă, pe atunci mama avea probleme de sănătate, iar eu aveam grijă de ea. De aceea, nu am vrut să plec în Nicaragua, așa că am refuzat oferta lui. Mai târziu, alt căutător de talente mi-a propus să joc în echipa națională de baseball, formată din jucători selectați din liga de amatori. De data aceasta, am acceptat oferta. Am jucat în echipa națională din 1949 până în 1952. Am avut meciuri în Cuba, Mexic și Nicaragua. Jucam ca apărător la baza a doua și a treia și eram bun. Am jucat chiar o serie de 17 meciuri fără greșeală. Adoram să aud mulțimile scandându-mi numele!

Din nefericire, duceam o viața imorală. Deși aveam o singură prietenă, umblam și cu alte femei. În plus, beam foarte mult. Odată m-am îmbătat așa de tare, încât a doua zi când m-am trezit în patul meu, nu mi-am adus aminte cum ajunsesem acasă! De asemenea, jucam domino pe bani și la loterie.

În acea perioadă, mama a devenit Martoră a lui Iehova. Ea a încercat să-mi trezească interesul față de religia ei, dar la început nu a avut succes, întrucât eram absorbit de sport. Dacă mă prindea ora prânzului pe teren antrenându-mă, nici măcar nu aveam senzația de foame! Mintea mea era concentrată numai la joc. Iubeam baseballul mai mult decât orice!

La 29 de ani m-am accidentat grav în timpul unui meci, când am încercat să prind mingea. După ce mi-am revenit,  nu am mai jucat în liga de profesioniști. Cu toate acestea, am rămas în lumea baseballului, antrenând o echipă locală din liga de amatori.

În 1957, am acceptat invitația de a asista la un congres al Martorilor lui Iehova care se ținea pe un stadion unde în trecut jucasem baseball. În timp ce mă aflam în auditoriu, n-am putut să nu observ diferența dintre conduita plină de respect a Martorilor și comportamentul zgomotos al mulțimii de la meciurile de baseball. Ceea ce am văzut la acel congres m-a determinat să încep un studiu biblic cu Martorii și să asist la întrunirile lor.

M-au impresionat multe dintre învățăturile biblice. De exemplu, Isus a prezis că, în zilele din urmă, discipolii săi vor predica vestea bună a Regatului lui Dumnezeu pe tot pământul. (Matei 24:14) Am aflat și că adevărații creștini nu fac această lucrare de evanghelizare pentru bani. Isus a spus: „Fără plată ați primit, fără plată să dați”. (Matei 10:8)

Pe măsură ce studiam Biblia, am comparat ceea ce spunea ea cu ceea ce vedeam la Martorii lui Iehova. Am admirat eforturile lor neobosite de a predica vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu la nivel mondial. Am văzut la ei spiritul de generozitate pe care Isus le-a poruncit creștinilor să-l arate. Astfel, când am citit Marcu 10:21 și am văzut invitația lui Isus, „Vino și urmează-mă!”, mi-am dorit să devin Martor al lui Iehova.

Mi-a luat însă ceva timp până am pus în practică acea hotărâre. De exemplu, ani la rând jucasem numărul meu „norocos” la loteria națională în fiecare săptămână. Am învățat din Biblie că Dumnezeu îi condamnă pe cei ce îl venerează pe „dumnezeul Norocului”, precum și pe oamenii lacomi. (Isaia 65:11; Coloseni 3:5) Așa că am decis să nu mai joc. În prima duminică în care nu am mai jucat la loterie, a ieșit numărul meu „norocos”. Cunoscuții și-au bătut joc de mine pentru că nu jucasem în acea săptămână și au făcut presiuni ca să joc din nou, însă nu am cedat. N-am mai jucat niciodată.

„Noua personalitate” mi-a fost testată chiar în ziua în care m-am botezat la un congres al Martorilor lui Iehova. (Efeseni 4:24) În acea seară, m-am întors la hotelul unde stăteam și, în fața ușii, am găsit-o pe fosta mea iubită. „Vino, Sammy”, m-a chemat ea. „Hai să ne distrăm!”. Eu i-am răspuns imediat: „Nu!”. I-am amintit că acum trăiesc conform principiilor morale ale Bibliei. (1 Corinteni 6:18) „Ce?!”, s-a răstit ea. Apoi a ironizat punctul de vedere biblic cu privire la imoralitatea sexuală și a insistat să reluăm relația. Eu însă am intrat în cameră și am încuiat ușa. Sunt bucuros să pot spune că, din 1958, când am devenit Martor al lui Iehova, și până în prezent, am ținut cu fermitate la schimbările făcute în stilul meu de viață.

Aș putea scrie o carte despre foloasele pe care le-am avut urmând îndrumarea oferită de Biblie. Printre ele se numără faptul că în prezent am mulți prieteni adevărați, o viață fericită și plină de sens.

Încă îmi place baseballul, dar mi-am schimbat setul de valori. Baseballul mi-a adus prestigiu și bani, însă acestea au fost de scurtă durată. În schimb, relația mea cu Dumnezeu și cu frații de credință va dura pentru totdeauna. Biblia spune: „Lumea trece și dorința ei la fel, dar cine face voința lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna”. (1 Ioan 2:17) Acum îi iubesc pe Iehova și pe slujitorii săi mai mult decât orice pe lume!