Când au apărut sinagogile?

CUVÂNTUL „sinagogă” provine de la un cuvânt grecesc care înseamnă „adunare” sau „strângere într-un loc”. Numele este potrivit deoarece, încă din vechime, comunitățile evreiești folosesc aceste locuri de întrunire pentru a învăța și a se închina. Deși în Scripturile ebraice nu există nicio mențiune cu privire la sinagogi, Scripturile grecești creștine dau de înțeles că aceste locuri de adunare erau foarte răspândite la începutul secolului I e.n.

Majoritatea erudiților cred că sinagogile au apărut în timpul captivității evreilor în Babilon. În Encyclopaedia Judaica se spune: „Simțind nevoia să primească alinare în suferința lor, exilații, rămași fără templu într-o țară străină, obișnuiau să se adune, probabil în Sabat, și să citească din Scripturi”. Se pare că, după ce s-au întors din exil, evreii au continuat să se adune pentru a se ruga și pentru a citi din Scripturi. Ei au construit sinagogi oriunde s-au stabilit.

În secolul I e.n., sinagogile erau centrul vieții sociale și religioase al comunităților evreiești aflate în bazinul Mării Mediterane, în Orientul Mijlociu și chiar în Israel. Lee Levine, profesor la Universitatea Ebraică din Ierusalim, explică: „[Sinagoga] era folosită ca loc pentru studiu, mese ceremoniale, acțiuni judiciare, depozitarea tezaurului comunității și reuniuni sociale și politice”. El adaugă: „Totuși, pe primul loc erau serviciile religioase”. De aceea, nu este deloc surprinzător că Isus lua parte cu regularitate la întrunirile de la sinagogi. (Mar. 1:21; 6:2; Luca 4:16) Aici, el îi învăța, îi sfătuia și îi încuraja pe cei prezenți. După ce a venit în existență congregația creștină, apostolul Pavel a predicat de multe ori în sinagogi. Oamenii care doreau să se apropie de Dumnezeu mergeau la sinagogă. De aceea, când intra într-un oraș, Pavel obișnuia să meargă mai întâi la sinagogă și să predice acolo. (Fap. 17:1, 2; 18:4)