1, 2. a) Ce calităţi ne vor ajuta să facem faţă încercărilor? b) Cum aţi defini credinţa? Ilustraţi.

SERVICIUL sacru ne aduce multe bucurii. Însă, la fel ca toţi oamenii, şi noi ne confruntăm cu greutăţi. În plus, chiar am putea ‘suferi pentru dreptate’ (1 Pet. 3:14; 5:8, 9; 1 Cor. 10:13). Ca să facem faţă unor astfel de încercări, avem nevoie de credinţă şi de curaj.

² Dar ce este credinţa? Apostolul Pavel a scris: „Credinţa este aşteptarea sigură a lucrurilor sperate, demonstrarea evidentă a realităţilor care totuşi nu se văd“ (Evr. 11:1). O altă traducere a Bibliei redă acelaşi verset astfel: „Credinţa este actul de proprietate asupra lucrurilor la care sperăm. Credinţa înseamnă a fi siguri de lucrurile pe care nu le putem vedea“ (The Simple English Bible). Să presupunem că avem o casă. Suntem siguri că aceasta ne aparţine pentru că avem actul de proprietate. În mod asemănător, convingerea de nezdruncinat că Dumnezeu îşi împlineşte întotdeauna cuvântul este un „act de proprietate“ deosebit de preţios. Datorită credinţei, suntem convinşi că vom vedea împlinirea promisiunilor Bibliei şi suntem siguri cu privire la realităţile spirituale, deşi nu le putem vedea.

3, 4. a) Ce este curajul? b) Ce ne poate ajuta să avem o credinţă mai puternică şi mai mult curaj?

³ Curajul a fost definit drept „forţa spirituală, emoţională şi morală care motivează pe cineva să vorbească şi să acţioneze fără teamă în faţa obstacolelor şi a pericolelor“ (The New Interpreter’s Dictionary of the Bible). A avea curaj înseamnă a fi puternic, cutezător sau chiar neînfricat (Mar. 6:49, 50; 2 Tim. 1:7).

⁴ Credinţa şi curajul sunt calităţi pe care orice creştin trebuie să le manifeste. Ce putem face însă dacă simţim că avem nevoie de mai multă credinţă şi de mai mult curaj? Biblia vorbeşte despre nenumărate  persoane care au manifestat aceste calităţi. Exemplul lor ne va ajuta să ne întărim credinţa şi să devenim mai curajoşi.

5. De ce calităţi avea nevoie Iosua pentru a se achita de însărcinarea primită?

⁵ Să ne întoarcem în urmă cu aproximativ 3 500 de ani. Au trecut patru decenii de când Iehova eliberase cu braţul său puternic milioane de israeliţi din sclavia egipteană şi-l numise pe Moise conducător. Având acum 120 de ani, Moise urcă pe muntele Nebo şi priveşte Ţara Promisă de la distanţă. Apoi moare. Succesorul său este Iosua, un bărbat „plin de spirit de înţelepciune“ (Deut. 34:1–9). Israeliţii sunt pe punctul de a lua în stăpânire Canaanul. Pentru a fi un bun conducător, Iosua va avea nevoie de înţelepciunea pe care numai Dumnezeu poate să i-o dea. De asemenea, el va trebui să manifeste credinţă şi să fie curajos şi tare (Deut. 31:22, 23).

6. a) În armonie cu Iosua 23:6, ce fel de curaj trebuie să manifestăm? b) Ce învăţăm din Faptele 4:18–20 şi din Faptele 5:29?

⁶ Înţelepciunea, curajul şi credinţa manifestate de Iosua în timpul îndelungatei campanii de cucerire a Canaanului trebuie să-i fi întărit mult pe israeliţi. Totuşi, pe lângă vitejie, ei aveau nevoie de un alt fel de curaj ca să urmeze îndemnul lui Iosua. Chiar înainte să moară, el le-a spus: „Fiţi foarte curajoşi ca să respectaţi şi să faceţi tot ce este scris în cartea legii lui Moise şi să nu vă abateţi niciodată de la ea nici la dreapta, nici la stânga“ (Ios. 23:6). Şi noi avem nevoie de curaj pentru a asculta de Iehova, chiar şi atunci când oamenii ne cer să facem ceva ce contravine normelor divine. (Citeşte Faptele 4:18–20; 5:29.) Dacă ne bizuim pe Iehova şi îi cerem ajutorul în rugăciune, el ne va da curajul de care avem nevoie.

7. Ce a trebuit să facă Iosua pentru a fi curajos şi pentru a avea succes?

⁷ Pentru a avea curajul de a înfăptui voinţa lui Dumnezeu, trebuie să studiem Cuvântul său şi să-l punem în aplicare. Acelaşi lucru l-a îndemnat Iehova pe Iosua când l-a numit succesorul lui Moise: „Fii curajos şi foarte tare şi ai grijă să faci potrivit întregii legi pe care ţi-a poruncit-o Moise, slujitorul meu! . . . Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; să citeşti din ea în şoaptă zi şi noapte şi să ai grijă să faci potrivit cu tot ce este scris în ea, căci atunci vei prospera în căile tale şi atunci vei acţiona cu înţelepciune“ (Ios. 1:7, 8). Iosua a urmat acest sfat şi ‘a prosperat în căile sale’. Dacă vom imita exemplul său, vom dovedi mai mult curaj şi vom avea succes în serviciul lui Iehova.

8. Ce verset a fost ales ca text al anului 2013 şi cum crezi că te va ajuta el?

⁸ Cu siguranţă, Iosua s-a simţit foarte încurajat când l-a auzit pe Iehova spunându-i: „Fii curajos şi tare! Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Iehova, Dumnezeul tău, va fi cu tine oriunde vei merge“ (Ios. 1:9). Iehova este şi cu noi. Prin urmare, ‘să nu ne înspăimântăm şi să nu ne îngrozim’, indiferent de încercările prin care trecem. Cât de oportune sunt cuvintele: „Fii curajos şi tare! . . . Iehova, Dumnezeul tău, va fi cu tine“! De fapt, acest  îndemn din Iosua 1:9 constituie textul anului 2013. Fără îndoială, cuvintele pe care Iehova i le-a adresat lui Iosua, precum şi exemplul de credinţă şi de curaj al altor personaje biblice ne vor întări în lunile care urmează.

9. Cum a dat Rahav dovadă de credinţă şi de curaj?

⁹ Prostituata Rahav i-a ascuns pe cei doi spioni trimişi de Iosua în Canaan şi i-a îndrumat pe duşmani pe o cale greşită. Când Ierihonul a fost cucerit de israeliţi, Rahav a fost salvată împreună cu cei din casa ei datorită credinţei şi curajului pe care le-a manifestat (Evr. 11:30, 31; Iac. 2:25). Evident, Rahav a renunţat la modul ei de viaţă imoral pentru a-i fi plăcută lui Iehova. Şi unii oameni din prezent care au devenit închinători ai lui Dumnezeu au dat dovadă de credinţă, curaj şi tărie morală pentru a-şi schimba viaţa şi pentru a-i fi plăcuţi Lui.

10. În ce situaţie a luat Rut poziţie de partea închinării adevărate şi ce binecuvântări a avut ea?

¹⁰ După moartea lui Iosua, moabita Rut a luat poziţie de partea închinării adevărate. Întrucât era văduva unui israelit, Rut cunoştea, probabil, unele lucruri despre Iehova. Soacra ei, Naomi, care era şi ea văduvă, locuise în Moab, dar hotărâse să se întoarcă în oraşul Betleem din Israel. Pe drum, Naomi a îndemnat-o pe Rut să se întoarcă la poporul ei. „Nu insista să te părăsesc, să mă întorc şi să nu mai merg cu tine“, i-a spus Rut. „Poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu“ (Rut 1:16). Şi, într-adevăr, Rut a devenit o închinătoare a lui Iehova. După un timp, Boaz, o rudă de-a lui Naomi, a luat-o în căsătorie pe Rut, care i-a născut un fiu. Astfel, ea a devenit o ascendentă a lui David şi a lui Isus. Da, Iehova îi binecuvântează pe cei care manifestă credinţă şi curaj (Rut 2:12; 4:17–22; Mat. 1:1–6).

11. Cum au manifestat curaj Iehoiada şi Ioşeba şi ce au realizat ei?

¹¹ Curajul şi credinţa ne sunt întărite când vedem că Iehova este cu cei care pun pe primul loc voinţa sa şi binele fraţilor. Să ne gândim, de exemplu, la marele preot Iehoiada şi la soţia sa, Ioşeba. După moartea regelui Ahazia, Atalia, mama sa, i-a ucis pe toţi urmaşii lui, cu excepţia lui Ioas, şi a urcat ea însăşi pe tron. Punându-şi viaţa în pericol, Iehoiada şi Ioşeba l-au ţinut ascuns şase ani pe Ioas. În al şaptelea an, Iehoiada l-a proclamat rege şi a poruncit ca Atalia să fie ucisă (2 Regi 11:1–16). Mai târziu, el a susţinut eforturile regelui Ioas de a repara templul. Iehoiada a murit la vârsta de 130 de ani şi a fost înmormântat alături de regi, „fiindcă făcuse mult bine în Israel şi faţă de adevăratul Dumnezeu şi casa Lui“ (2 Cron. 24:15, 16). Prin curajul lor, Iehoiada şi soţia sa au ocrotit linia regală pe care urma să vină Mesia.

12. Cum a dat Ebed-Melec dovadă de curaj?

¹² Ebed-Melec, un eunuc de la casa regelui Zedechia, şi-a pus viaţa în pericol pentru a-l salva pe Ieremia. Regele îl dăduse pe profet în mâinile prinţilor lui Iuda, care îl acuzaseră pe nedrept de sediţiune. Ei l-au aruncat într-un rezervor de apă gol, unde ar fi trebuit să moară scufundat în noroi (Ier. 38:4–6). Ebed-Melec şi-a asumat un mare risc când a intervenit la rege în favoarea lui Ieremia, un om pe care mulţi îl urau. Zedechia s-a lăsat înduplecat şi a pus sub comanda lui Ebed-Melec 30 de oameni pentru a-l salva pe Ieremia. Prin intermediul profetului, Iehova l-a asigurat pe Ebed-Melec că-l va ocroti când Ierusalimul va fi asediat de babilonieni (Ier. 39:15–18). Aşadar, putem fi siguri că Iehova îi răsplăteşte pe cei care dau dovadă de curaj.

13. La ce test al integrităţii au fost supuşi cei trei evrei şi ce învăţăm din exemplul lor?

 ¹³ În secolul al VII-lea î.e.n., trei evrei au înţeles din proprie experienţă că Iehova răsplăteşte credinţa şi curajul închinătorilor săi. Nebucadneţar, regele Babilonului, i-a convocat pe toţi demnitarii şi le-a poruncit să se închine înaintea unui chip de aur foarte înalt. Toţi cei care nu se supuneau poruncii regelui urmau să fie aruncaţi într-un cuptor încins. Atunci cei trei evrei i-au spus cu respect lui Nebucadneţar: „Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, va putea să ne scape. El ne va scăpa din cuptorul cu foc arzător şi din mâna ta, o, rege. Şi, chiar dacă nu ne va scăpa, să ştii, o, rege, că tot nu le vom sluji dumnezeilor tăi şi nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai ridicat“ (Dan. 3:16–18). În Daniel 3:19–30 este descris modul impresionant în care au fost salvaţi aceşti slujitori ai lui Iehova. Probabil că noi nu ne vom afla niciodată în pericolul de a fi aruncaţi într-un cuptor încins. Cu toate acestea, şi integritatea noastră este testată uneori. Suntem siguri însă că Dumnezeu ne va binecuvânta pentru credinţa şi curajul nostru.

14. În ce situaţie a dat Daniel dovadă de curaj şi care a fost rezultatul?

¹⁴ Şi Daniel a manifestat credinţă şi curaj. Duşmanii săi au reuşit să-l convingă pe regele Darius să emită un decret prin care ‘oricine îi adresa în decurs de treizeci de zile o rugăminte vreunui alt dumnezeu sau om în afară de rege trebuia să fie aruncat în groapa cu lei’. După ce a aflat că decretul fusese semnat, Daniel „a intrat în casa lui şi, lăsând deschise ferestrele camerei sale de pe acoperiş care dădeau spre Ierusalim, de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi îl lăuda pe Dumnezeul său, aşa cum avea obiceiul şi mai înainte“ (Dan. 6:6–10). Conform decretului, Daniel a fost aruncat în groapa cu lei. Totuşi, Iehova a intervenit salvându-l de la moarte (Dan. 6:16–23).

15. a) Cum s-au dovedit Aquila şi Priscila exemple de credinţă şi de curaj? b) Cum trebuie înţelese cuvintele lui Isus din Ioan 13:34 şi în ce mod au arătat mulţi creştini o astfel de iubire?

¹⁵ Aquila şi Priscila au dat şi ei dovadă de curaj. Biblia arată că cei doi „şi-au pus capul în pericol“ pentru Pavel (Fap. 18:2; Rom. 16:3, 4). Acţionând în acest fel, ei au urmat îndemnul lui Isus: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; aşa cum v-am iubit eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii“ (Ioan 13:34). Legea mozaică le pretindea israeliţilor să-şi iubească semenii ca pe ei înşişi (Lev. 19:18). Atunci în ce sens era porunca lui Isus „nouă“? Creştinii trebuie să manifeste o iubire ca a lui Isus, fiind dispuşi să-şi dea viaţa pentru alţii. Mulţi au arătat o astfel de iubire  ‘punându-şi capul în pericol’ pentru a-şi ocroti fraţii de credinţă când duşmanii încercau să le facă rău sau chiar să-i ucidă. (Citeşte 1 Ioan 3:16.)

16, 17. Ce încercări ale credinţei au trebuit să înfrunte unii continuatori ai lui Isus, atât din secolul întâi, cât şi din timpurile noastre?

¹⁶ La fel ca Isus, creştinii din secolul întâi au dat dovadă de curaj aducându-i închinare doar lui Iehova (Mat. 4:8–10). Ei au refuzat să ardă tămâie în onoarea împăratului roman. (Vezi imaginea.) În cartea În faţa morţii (Those About to Die), Daniel Mannix a scris: „Foarte puţini creştini şi-au renegat credinţa, deşi, în general, în arenă era pus la dispoziţia lor un altar pe care ardea focul. Tot ce trebuia să facă un deţinut era să presare deasupra flăcării puţină tămâie, după care i se dădea un Certificat de Jertfă şi era pus în libertate. În plus, i se explica atent că prin acest act nu i se închina împăratului, ci doar recunoştea natura divină a acestuia în calitate de conducător al statului roman. Cu toate acestea, aproape niciun creştin nu s-a folosit de această posibilitate pentru a scăpa“.

¹⁷ În timpurile moderne, creştinii care au fost închişi în lagărele de concentrare naziste au trecut printr-o situaţie asemănătoare. În repetate rânduri, li s-a oferit posibilitatea de-a fi eliberaţi dacă semnau o declaraţie prin care renunţau la Iehova. Chiar dacă riscau să moară în lagăr, majoritatea nu au făcut compromis. Mai recent, în timpul genocidului din Rwanda, Martorii din triburile hutu şi tutsi s-au ocrotit unii pe alţii cu riscul vieţii. Evident, pentru a face faţă unor astfel de încercări slujitorii lui Iehova au nevoie de credinţă şi de curaj.

18, 19. Menţionaţi câteva personaje biblice care, prin credinţa şi curajul lor, ne ajută să perseverăm în lucrarea de predicare.

¹⁸ În calitate de creştini adevăraţi, avem privilegiul de a lua parte la cea mai importantă lucrare încredinţată de Dumnezeu slujitorilor săi: predicarea mesajului despre Regat şi facerea de discipoli (Mat. 24:14; 28:19, 20). Cât de recunoscători suntem pentru exemplul perfect lăsat de Isus! El „mergea din oraş în oraş şi din sat în sat, predicând şi anunţând vestea bună despre regatul lui Dumnezeu“ (Luca 8:1). Asemenea lui Isus, avem nevoie de credinţă şi de curaj ca să predicăm vestea bună. Cu ajutorul lui Iehova, putem fi la fel de curajoşi ca Noe. El a fost „un predicator al dreptăţii“ într-o „lume de oameni lipsiţi de pietate“, care urmau să fie distruşi în Potop (2 Pet. 2:4, 5).

¹⁹ Rugăciunea ne ajută să continuăm să predicăm vestea bună. De pildă, unii discipoli ai lui Cristos care erau persecutaţi s-au rugat să primească putere ‘ca să spună cuvântul lui Dumnezeu cu toată îndrăzneala’, iar rugăciunea le-a fost ascultată. (Citeşte Faptele 4:29–31.) Dacă eşti timid şi îţi este greu să predici din casă-n casă, roagă-te lui Iehova. El îţi va da mai mult curaj şi te va ajuta să ai o credinţă mai puternică. (Citeşte Psalmul 66:19, 20.) *

20. Ce ajutor primim în calitate de slujitori ai lui Iehova?

²⁰ Nu este deloc uşor să ne păstrăm devoţiunea sfântă când trecem prin încercări. Totuşi, să ne amintim că nu suntem singuri! Iehova este cu noi. Fiul său, Capul congregaţiei creştine, este şi el cu noi. De asemenea, peste 7 000 000 de fraţi de credinţă din întreaga lume îi slujesc lui Iehova împreună cu noi. În timp ce ne păstrăm credinţa şi declarăm vestea bună, să avem în minte textul anului 2013: „Fii curajos şi tare! . . . Iehova, Dumnezeul tău, va fi cu tine“! (Ios. 1:9)