De ce să arătăm apreciere

„Dragă Teodora,

N-am cuvinte să-ţi mulţumesc îndeajuns pentru încurajările tale. Poate că tu nu ştii, dar firea ta pozitivă şi cuvintele tale pline de căldură au însemnat mult pentru mine.“ — Monica

AI PRIMIT vreodată un bileţel cu câteva cuvinte de apreciere? Dacă da, fără îndoială că acele cuvinte ţi-au bucurat inima, întrucât toţi ne dorim să fim preţuiţi şi apreciaţi (Matei 25:19–23).

Exprimările de mulţumire au o mare însemnătate. Ele ne apropie mai mult unii de alţii. În plus, cei ce îşi exprimă aprecierea urmează exemplul lui Isus Cristos, care niciodată nu a trecut cu vederea lucrările bune ale altora (Marcu 14:3–9; Luca 21:1–4).

Din nefericire, astăzi oamenii îşi exprimă din ce în ce mai puţin aprecierea. Biblia a avertizat că „în zilele din urmă“ oamenii vor fi „nerecunoscători“ (2 Timotei 3:1, 2). Dacă nu suntem atenţi, s-ar putea ca şi noi să fim influenţaţi de această atitudine atât de răspândită şi să nu ne exprimăm aprecierea pe care o simţim.

Ce pot face părinţii pentru a-şi învăţa copiii să-şi exprime aprecierea? Faţă de cine trebuie să ne arătăm recunoştinţa? Şi de ce trebuie să fim recunoscători chiar dacă cei din jurul nostru sunt lipsiţi de apreciere?

Faţă de membrii familiei

Părinţii muncesc din greu pentru a le asigura cele necesare copiilor. Uneori însă, ei pot simţi că eforturile lor nu sunt apreciate. Prin urmare, ce pot face părinţii pentru a-şi ajuta copiii să fie recunoscători? Sunt esenţiale trei lucruri.

1. Puterea exemplului. O metodă eficientă de predare este propriul exemplu. Referitor la o mamă harnică din anticul Israel, Biblia spune: „Fiii ei . . . o numesc fericită“ sau, potrivit unei alte traduceri (New Century Version), „copiii ei vorbesc bine despre ea“. De unde au învăţat copiii ei să vorbească astfel? Răspunsul îl deducem din a doua parte a versetului: „Soţul ei . . . [îi] aduce laude“ (Proverbele 31:28, Cornilescu, 1996). Părinţii care îşi exprimă aprecierea unul faţă de altul le arată copiilor că acest lucru este o dovadă de maturitate, îi aduce bucurie celuilalt şi întăreşte relaţiile de familie.

Un tată pe nume Stephen spune: „Am încercat să le dau un bun exemplu celor două fiice ale noastre mulţumindu-i soţiei mele pentru masă“. Care a fost rezultatul? „Ele au remarcat acest lucru şi au înţeles mai bine că trebuie să-şi exprime aprecierea.“ Dacă eşti căsătorit, obişnuieşti să-i mulţumeşti partenerului tău pentru treburile pe care le face zilnic în casă, ce ar putea trece cu uşurinţă neobservate? Le  mulţumeşti copiilor tăi chiar şi când fac lucrurile ce intră în sarcina lor?

2. Instruirea. Sentimentele de apreciere sunt asemenea florilor. Pentru a înflori, ele trebuie cultivate. Dar cum pot părinţii să-şi ajute copiii să cultive şi să-şi exprime aprecierea? Un factor important în manifestarea aprecierii reiese din cuvintele înţeleptului rege Solomon: „Inima celui drept se gândeşte ce să răspundă“ (Proverbele 15:28).

Aşadar, părinţi, învăţaţi-i pe copii să privească dincolo de cadoul în sine, să se gândească la eforturile şi generozitatea celor ce li-l oferă! Acest mod de a privi lucrurile este solul în care creşte aprecierea. Maria, mamă a trei copii, spune: „Trebuie să-ţi faci timp ca să le explici copiilor că persoana care le-a oferit un cadou s-a gândit la ei şi a dorit să le arate că îi iubeşte. Poate că nu este uşor, însă merită efortul!“. Aceste discuţii îi ajută pe copii să înveţe nu numai cum să-şi exprime aprecierea, ci şi de ce.

Părinţii înţelepţi îşi ajută copiii să nu considere că tot ce primesc li se cuvine. * Avertismentul din Proverbele 29:21, referitor la modul de a-l trata pe un slujitor, este valabil în egală măsură şi în cazul copiilor: „Dacă un slujitor este răsfăţat din tinereţea lui, în anii de mai târziu ai vieţii va ajunge nerecunoscător“.

Dar cum pot fi ajutaţi copiii mici să arate apreciere? Iată ce spune Linda, care are două fete şi un băiat: „Eu şi soţul meu i-am încurajat să se implice şi ei când scriem o ilustrată sau o scrisoare de mulţumire, punându-i să deseneze ceva sau să-şi scrie şi ei numele“. E adevărat, poate că desenul este simplu, iar scrisul, cam stângaci, dar lecţia pe care o învaţă copiii le va fi de folos toată viaţa.

3. Perseverenţa. Cu toţii avem o tendinţă înnăscută spre egoism, iar aceasta ne-ar putea împiedica să ne exprimăm recunoştinţa (Geneza 8:21; Matei 15:19). Însă Biblia îi îndeamnă pe slujitorii lui Dumnezeu: „Trebuie să fiţi înnoiţi în forţa care vă îndrumă mintea şi să vă îmbrăcaţi cu noua personalitate care a fost creată după voinţa lui Dumnezeu“ (Efeseni 4:23, 24).

Cu toate acestea, părinţii cu experienţă ştiu că nu este deloc uşor să-şi ajute copiii ‘să se îmbrace cu noua personalitate’. Stephen, menţionat anterior, mărturiseşte: „A trecut mult timp până când fetele noastre au învăţat să spună mulţumesc fără să mai fie nevoie să le amintim noi“. Chiar dacă nu le-a fost uşor, Stephen şi soţia lui nu au renunţat. „Întrucât am perseverat“, continuă Stephen, „fetele noastre au învăţat să-şi exprime recunoştinţa. Ne creşte inima când le vedem făcând acest lucru!“.

Faţă de prieteni şi faţă de semeni

Uneori, chiar dacă simţim apreciere, poate că uităm să ne-o manifestăm. Dar este chiar atât de important să ne exprimăm aprecierea? Pentru a răspunde la această întrebare, să ne gândim la relatarea biblică despre Isus şi cei zece leproşi.

Odată, când mergea la Ierusalim, Isus a întâlnit zece bărbaţi bolnavi de lepră. Biblia spune: „Ei şi-au ridicat glasul şi au zis: «Isus, Învăţătorule, îndură-te de noi!» Când i-a văzut, el le-a spus: «Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor». Şi, în timp ce se duceau, au fost curăţaţi. Unul dintre ei, când a văzut că fusese vindecat, s-a întors şi l-a glorificat pe Dumnezeu cu glas tare. Apoi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Isus, mulţumindu-i. El era, de fapt, samaritean“ (Luca 17:11–16).

A considerat Isus de mică importanţă faptul că ceilalţi nu s-au întors să-i mulţumească? Relatarea continuă: „Răspunzând, Isus a zis: «N-au fost curăţaţi zece? Unde sunt ceilalţi nouă? Nu s-a găsit niciunul care să se întoarcă şi să-i dea glorie lui Dumnezeu decât acest om din altă naţiune?»“ (Luca 17:17, 18).

 Ceilalţi nouă leproşi nu erau oameni răi. Ei îşi exprimaseră credinţa în Isus şi fuseseră dispuşi să urmeze instrucţiunile sale, adică să meargă la Ierusalim ca să se arate preoţilor. Cu siguranţă, şi ei au simţit o recunoştinţă profundă faţă de bunătatea lui Isus, însă nu şi-au exprimat-o. Acest lucru l-a dezamăgit pe Cristos. Dar ce se poate spune despre noi? Suntem gata să mulţumim sau chiar să scriem câteva cuvinte de apreciere când cineva face ceva pentru noi?

Să ne gândim la ce spune Biblia: „Iubirea . . . nu se comportă necuviincios, nu îşi caută propriile interese“ (1 Corinteni 13:4, 5). Exprimările sincere de apreciere nu sunt doar o dovadă de bună-cuviinţă, sau de bune maniere, ci şi o dovadă de iubire. Aşa cum învăţăm din relatarea biblică despre leproşi, cei ce doresc să-i fie plăcuţi lui Cristos trebuie să arate iubire şi apreciere faţă de toţi oamenii, indiferent de naţionalitatea, de rasa sau de religia lor.

Întreabă-te: Când i-am mulţumit ultima oară unui vecin, unui coleg de muncă sau de şcoală, unui cadru medical, unei vânzătoare sau unei persoane care m-a ajutat? Ai putea chiar ca, o zi sau două, să-ţi notezi de câte ori ţi-ai exprimat aprecierea spunând mulţumesc sau scriind câteva rânduri. O asemenea evidenţă te va ajuta să vezi unde poţi face îmbunătăţiri.

Desigur, cel faţă de care trebuie să ne arătăm în primul rând recunoscători este Iehova Dumnezeu. El este Dătătorul ‘oricărui dar bun şi al oricărui cadou perfect’ (Iacov 1:17). Când i-ai mulţumit ultima oară din inimă lui Dumnezeu pentru lucruri concrete pe care le-a făcut pentru tine? (1 Tesaloniceni 5:17, 18)

Faţă de cei ce nu sunt recunoscători

Poate că alţii nu-şi exprimă recunoştinţa când facem ceva pentru ei. Atunci noi de ce trebuie să arătăm apreciere? Avem un motiv bine întemeiat.

Când le facem bine celor nerecunoscători, îl imităm pe Iehova Dumnezeu, Creatorul nostru plin de bunătate. Deşi mulţi nu apreciază iubirea sa, Iehova nu încetează să le facă bine (Romani 5:8; 1 Ioan 4:9, 10). „El face să răsară soarele său şi peste cei răi, şi peste cei buni şi face să plouă şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi.“ Aşadar, dacă ne străduim să ne exprimăm aprecierea într-o lume lipsită de recunoştinţă, ne vom dovedi „fii ai Tatălui [nostru] care este în ceruri“ (Matei 5:45).

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 15]

Ai putea o zi sau două să-ţi notezi de câte ori ai spus mulţumesc

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Chiar şi copiii mici pot fi învăţaţi să-şi exprime aprecierea

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Învăţaţi-i pe copii să-şi exprime aprecierea fiind voi înşivă un exemplu