Oamenii care îşi pun încrederea într-un refugiu iluzoriu se înşală singuri; ei ajung să ignore realitatea şi să nu mai gândească logic. De exemplu, unii se refugiază în alcool. La început, alcoolul i-ar putea face să se simtă mai siguri pe ei şi mai capabili să înfrunte problemele vieţii. Însă, pe termen lung, cei care se refugiază în alcool îşi fac numai rău. Se poate spune acelaşi lucru şi despre credinţă?

Unii consideră că a avea credinţă înseamnă a fi credul. Ei spun că oamenii care au credinţă nu vor să gândească singuri şi nici nu vor să permită unor dovezi clare să le influenţeze convingerile. Aceşti oameni sceptici sunt de părere că persoanele care au o credinţă puternică ignoră realitatea.

Biblia vorbeşte de multe ori despre credinţă. Totuşi, ea nu ne spune nicăieri să fim creduli sau naivi şi nici nu încurajează lenea intelectuală. Dimpotrivă, Biblia spune despre oamenii care cred tot ce aud că sunt lipsiţi de experienţă, ba chiar nechibzuiţi (Proverbele 14:15, 18). Cât de nechibzuiţi am fi dacă am crede orice idee fără să verificăm dovezile! Ar fi ca şi cum ne-am lega la ochi şi am încerca să traversăm o stradă aglomerată doar pentru că cineva ne spune să facem acest lucru.

Biblia nu promovează credinţa oarbă, ci ne îndeamnă ‘să ne deschidem ochii’ şi să-i ţinem deschişi pentru a nu fi înşelaţi (Matei 16:6). Ne putem ţine ochii deschişi folosindu-ne „puterea raţiunii“ (Romani 12:1). Biblia ne învaţă să analizăm dovezile şi să tragem concluzii corecte, bazate pe fapte. Să vedem unele exemple din scrierile apostolului Pavel.

Când le-a scris creştinilor din Roma, Pavel nu a dorit ca ei să creadă în Dumnezeu doar pentru că aşa le spunea el. Dimpotrivă, el i-a îndemnat să analizeze dovezile care arată că Dumnezeu există. El a scris: „Calităţile sale nevăzute, da, puterea sa eternă şi dumnezeirea sa, se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt percepute prin lucrurile făcute, aşa că ei [cei care contestă autoritatea lui Dumnezeu] sunt fără scuză“ (Romani 1:20). Pavel a folosit un raţionament similar când le-a scris evreilor: „Bineînţeles, orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu“ (Evrei 3:4). Într-o scrisoare adresată creştinilor din Tesalonic, Pavel i-a îndemnat să nu creadă orice idee. El dorea ca aceştia ‘să se asigure de toate lucrurile’ (1 Tesaloniceni 5:21).

Credinţa care nu se bazează pe dovezi logice poate deveni un refugiu iluzoriu, care îi induce în eroare pe oameni şi îi face să sufere. Pavel a spus despre unii oameni religioşi din zilele sale: „Le depun mărturie că au zel pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoştinţei exacte“ (Romani 10:2). Aşadar, este esenţial să ascultăm sfatul dat de Pavel congregaţiei din Roma! El a scris: „Transformaţi-vă prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi constata voi înşivă care este voinţa cea bună, plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu“ (Romani 12:2). Credinţa întemeiată pe cunoştinţa exactă a lui Dumnezeu nu este un refugiu iluzoriu, ci un ‘scut mare’ care ne ocroteşte atât pe plan emoţional, cât şi pe plan spiritual (Efeseni 6:16).