Un articol publicat în revista Biblical Archaeology Review arată că descoperirile făcute de arheologi confirmă existenţa „a cel puţin 50” de persoane ale căror nume apar în Scripturile ebraice. Printre acestea se numără 14 regi ai lui Iuda şi ai Israelului, cum ar fi bine cunoscuţii regi David şi Ezechia, dar şi regi mai puţin cunoscuţi, cum ar fi Menahem şi Pecah. Lista cuprinde şi 5 faraoni, precum şi 19 regi din Asiria, Babilon, Moab, Persia şi Siria. Totuşi, Biblia şi arheologia confirmă nu numai existenţa unor monarhi, ci şi a unor persoane mai puţin cunoscute, cum ar fi mari preoţi, demnitari şi un scrib.

În articol se spunea că „specialiştii sunt în mare măsură de acord” că personajele identificate sunt cele despre care se vorbeşte în Biblie. Bineînţeles, Scripturile greceşti creştine fac referire la multe alte personaje istorice, iar descoperirile arheologice atestă existenţa unora dintre ele, cum ar fi: Irod, Ponţiu Pilat, Tiberiu Cezar, Caiafa şi Sergius Paulus.

În prezent, în Ţara Sfântă nu trăiesc lei în sălbăticie. Totuşi, Biblia menţionează acest animal de aproximativ 150 de ori, ceea ce demonstrează că leul le era cunoscut scriitorilor Bibliei. În majoritatea ocurenţelor, leul este folosit ca figură de stil, însă unele pasaje biblice prezintă confruntări literale cu lei. Despre Samson, David şi Benaia se spune că au ucis lei (Judecătorii 14:5, 6; 1 Samuel 17:34, 35; 2 Samuel 23:20). Alţi oameni au fost ucişi de lei (1 Regi 13:24; 2 Regi 17:25).

În Antichitate, habitatul leului asiatic (Panthera leo persica) se întindea din Asia Mică şi Grecia până în Palestina, Siria, Mesopotamia şi nord-vestul Indiei. Acest animal temut şi respectat apare de multe ori în arta Orientului Apropiat. De exemplu, Calea Procesiunilor din Babilonul antic era decorată cu frize de cărămizi smălţuite cu reprezentări în relief ale unor lei.

Potrivit unor consemnări, spre sfârşitul secolului al XII-lea e.n., cruciaţii au vânat lei în Palestina. După cât se pare, leii au dispărut din această zonă la scurt timp după anul 1300. Totuşi, prezenţa acestor animale a fost semnalată în Mesopotamia şi în Siria până în secolul XIX, iar în Iran şi în Irak, până la începutul secolului al XX-lea.