Acest eveniment descris în Faptele 2:5-11 este menţionat şi de scriitorul evreu Filon, care a trăit în aceeaşi perioadă. El vorbeşte despre mulţimi de oameni care au venit la Ierusalim cu ocazia Penticostei din 33 e.n.

Filon a scris despre cei care veneau la Ierusalim: „Mulţimi fără număr din nenumărate oraşe vin la fiecare sărbătoare, unii pe uscat, alţii pe mare, de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi”. De asemenea, el a citat dintr-o scrisoare adresată împăratului roman Caligula de către Agripa I, nepotul lui Irod cel Mare. În această scrisoare, Agripa a spus despre Ierusalim: „Oraşul sfânt . . . nu este doar capitala Iudeii, ci şi a multor altor provincii datorită coloniilor întemeiate de-a lungul timpului în teritoriile învecinate”.

Agripa enumeră regiunile în care s-au întemeiat colonii evreieşti, printre care regiuni îndepărtate din Mesopotamia, din nordul Africii, din Asia Mică, din Grecia şi din multe insule din bazinul Mării Mediterane. „Chiar dacă în scrisoare nu sunt menţionate în mod explicit călătoriile la Ierusalim, acest lucru se subînţelege întrucât toţi evreii adulţi aveau obligaţia de a merge în pelerinaj la Ierusalim”, afirmă eruditul Joachim Jeremias (Deuteronomul 16:16).

În fiecare an, la Ierusalim se ţineau trei sărbători: Paştele, Penticosta şi Sărbătoarea Colibelor. În secolul I, sute de mii de evrei din tot Israelul, precum şi din alte ţări, veneau la Ierusalim cu ocazia sărbătorilor (Luca 2:41, 42; Faptele 2:1, 5-11). Toţi aceşti pelerini trebuiau să găsească un loc de cazare.

Unii înnoptau la prieteni sau la hanuri, în timp ce alţii închiriau case. Mulţi stăteau în corturi în interiorul zidurilor oraşului sau împrejurul lor. Când a mers ultima oară la Ierusalim, Isus a înnoptat în Betania, oraş aflat în apropiere (Matei 21:17).

În apropierea templului au fost descoperite mai multe edificii având bazine pentru îmbăiere. Se crede că aceste clădiri serveau drept locuri de cazare, unde pelerinii puteau locui şi se puteau spăla înainte de a intra în templu. O inscripţie găsită într-una din aceste clădiri arată că Theodotus, preot şi preşedinte al sinagogii locale, „a construit sinagoga unde să se citească Tora, precum şi . . . hanul, camerele şi instalaţia de apă pentru străinii nevoiaşi”.